În cele mai multe ţări, divorţul este pronunţat de un tribunal, iar hotărârea pronunţată dizolvă căsătoria.

Atunci când cuplul are copii, divorţul presupune o nouă organizare a relaţiilor fiecăruia cu copiii comuni.

Acesta antrenează, de asemenea, partajul bunurilor deţinute în comun de soţi. Dacă este cazul, plata unei contribuţii sau a unei pensii alimentare de către un soţ către celălalt sau pentru întreţinerea copiilor.

În Uniunea Europeană, normele permit stabilirea instanţei în faţa căreia trebuie înaintată cererea de divorţ. Aceste norme sunt utile în special pentru cuplurile formate din persoane de naţionalităţi diferite. Se aplica si atunci când membrii unui cuplu, de aceeasi nationalitate, au locuit în diferite state pe parcursul căsătoriei.

De asemenea, normele permit ca un divorţ pronunţat într-o ţară din Uniunea Europeană să fie mai uşor recunoscut într-un alt stat membru.